Insuşi cuvântul „yom“, zi, nu reprezintă conceptul de timp
pe care îl numim astăzi o zi, ci reprezintă o esenţă, şi anume entităţile din
Ierarhiile cereşti pe care le numim Arhai, Spirite ale timpului sau Spirite ale
personalităţii. Acest lucru nu mai este acum aşa de greu când vorbim de
spiritul Elohimilor, de „ruah Elohim“.
Marile linii ale evoluţiei au fost trasate de Spiritele
Exusiailor, Spiritele formei; prin urmare, şi marile linii ale activităţii de
natură luminoasă provin tot de la ele. Exusiaii comandă Spiritelor
personalităţii şi în spatele cuvântului yom – zi – se află o entitate de rangul
Arhailor care, după cum am văzut, este în slujba Elohimilor sau a Exusiailor.
Trebuie să ne imaginăm că aceşti subordonaţi ai Elohimilor, aceşti Arhai sau
Spirite ale personalităţii, pe care îi desemnează cuvântul yom, au la rândul
lor, pe o treaptă mai jos decât ei, Entităţi spirituale întârziate a căror
manifestare exterioară sunt tenebrele. Căci în fapt tenebrele sunt ceva ce
Elohimii au găsit ca fiind deja prezent, ca fiind ceva deja dat, în timp ce
lumina a fost creată şi adusă prin meditaţia lor cosmică. Când această
meditaţie a făcut să apară din reziduurile existenţelor trecute cele două
complexe, tenebrele se aflau deja acolo, ca expresie a unor entităţi
întârziate, în urmă, în timp ce lumina a fost creată prin meditaţia lor. Şi aşa
cum Elohimii au tras – ca să spunem aşa – lumina din entităţile pe care le
marcăm prin cuvântul yom, la fel au scos tenebrele din entităţi de acelaşi rang
ierarhic, dar rămase la un stadiu anterior de existenţă.
Ne putem întreba: dacă Elohimilor li se contrapune tot ceea
ce se manifestă ca tenebre, ce se contrapune Arhailor, celor care servesc în
lumină?
Pentru a nu crea confuzie şi neînţelegere în această
privinţă, este util mai întâi să ştim dacă în entităţile rămase în urmă trebuie
să vedem un principiu negativ, un rău introdus în evoluţia Universului. O
gândire pripită, abstractă, ar putea uşor să simtă un fel de ostilitate faţă de
aceste spirite rămase în urmă; sau, dimpotrivă, ar putea cădea într-o altă
exagerare şi să resimtă compătimire pentru aceste spirite nefericite. Asemenea
idei şi sentimente nu ar corespunde nicidecum cu ceea ce în realitate trebuie
să ne inspire aceste mari evenimente ale evoluţiei. Am fi pe o cale cu totul
greşită. Dimpotrivă, va trebui să trezim în sufletele noastre convingerea că
tot ceea ce se întâmplă – că unele entităţi îşi ating ţinta, iar altele nu,
rămân la stadii depăşite – îşi are motivaţia în înţelepciunea cosmică şi că nu
fără o raţiune bine determinată unele spirite rămân în urmă. Fie că unele
entităţi îşi ating ţelul, fie că altele rămân în urmă, în ambele situaţii totul
este în armonie cu înţelepciunea cosmică. Cu alte cuvinte, entităţile normal
evoluate nu şi-ar fi putut îndeplini anumite sarcini, dacă altele nu ar fi
rămas neapărat la stadii mai vechi de evoluţie. Prin întârzierea lor, ele
totuşi se află la locul lor. Imaginaţi-vă că toţi cei ce sunt pregătiţi pentru
a deveni institutori, învăţători la clasele mici, s-ar face profesori
universitari. Cei ce nu au un titlu universitar sunt mult mai potriviţi în
şcolile elementare decât dacă ar fi urmat o pregătire superioară. Profesori
univesitari pentru copii de şapte ani, nu ar fi un lucru indicat. La fel se
prezintă lucrurile şi la nivel cosmic. Spiritele care îşi ating scopul nu ar fi
adaptate pentru a îndeplini anumite misiuni în Univers. Trebuie să inţervină
celelalte entităţi, care, prin renunţare şi sacrificiu, au rămas în urmă pentru
a putea să îndeplinescă acele misiuni. Şi cum Spiritele personalităţii evoluate
(yom) au fost chemate de Elohimi pentru a îndeplini anumite funcţii, tot aşa, Arhaii
rămaşi în urmă, adică tot Spiritele personalităţii, dar care se manifestă nu
prin lumină, ci prin tenebre, servesc, de asemenea, în ansamblul evoluţiei
terestre. Ele sunt plasate exact acolo unde pot contribui efectiv la evoluţia
comună.
Importanţa pe care o au aceste lucruri se poate revela şi
printr-o observaţie pe care o facem în viaţa noastră obişnuită. Lumina despre
care se vorbeşte în Geneză nu este lumina pe care să o putem percepe cu ochii
fizici; aceasta este o manifestare mai recentă a luminii. Tot aşa, ceea ce
numim obscuritate fizică, din timpul nopţii, este aspectul fizic pe care îl iau
tenebrele de care vorbeşte, de asemenea, Geneza. Cred că nu mai este nevoie să
ne întrebăm dacă această lumină fizică, aşa cum o vedem astăzi, are vreo
importanţă pentru om. Nimeni nu se îndoieşte de aceasta, şi nu numai pentru om,
ci şi pentru toate fiinţele vii. Luaţi, de exemplu, plantele. Dacă le lipsiţi
de lumină, ele pier. Lumina este un element esenţial pentru viaţa pe Pământ; ea
este necesară existenţei corporale a omului.
Pentru ca activitatea Spiritelor luminii să fie corect
dirijată de Elohimi, era necesar, cum am văzut, ca Spiritele tenebrelor să-şi
întrepătrundă acţiunea lor cu aceea a luminii. În Cosmos, viaţa nu este
posibilă dacă forţa întunericului nu se împleteşte cu cea a luminii. În această
interferenţă, în această pânză unde se ţes forţele de lumină şi umbră, se
exprimă un profund mister al vieţii cosmice sau, cum se mai poate spune, un
mister al chimiei Universului.
Ca o concluzie, trebuie să considerăm colaborarea fortelor
solare ale luminii cu forţele tenebrelor ca o necesitate a existenţei. Când
Elohimii au hotărât ca Spiritele personalităţii să le fie slujitori, le-au
alăturat, pentru acţiunea pe care lumina urma să o îndeplinească asupra
oamenilor şi a tuturor fiinţelor vii de pe Pământ, entităţile saturniene rămase
în urmă. Munca Universului se îndeplineşte prin acţiunea comună a Arhailor
normal evoluaţi şi a celor rămaşi la un stadiu anterior şi care se manifestă
prin tenebre. Acest fenomen este relatat de Geneză cu un realism de-a dreptul
surprinzător, când se spune: „Şi Elohimii au numit «yom» (zi) spiritele care
îşi manifestau acţiunea în lumină, iar spiritele care se exprimau în tenebre
le-au numit «lilith»“. În nici un caz nu trebuie să ne închipuim că ar fi vorba
de ceea ce numim în mod curent noapte; „lilith“ reprezintă Arhaii saturnieni
care nu au reuşit să atingă nivelul de evoluţie solar. Ei acţionează şi astăzi,
în timpul nopţii, în somn, asupra corpului nostru fizic şi eteric printr-o
regenerare a acestora, supuse în timpul zilei acţiunii de degradare a luminii.
Acest cuvânt oarecum misterios a dat loc multor poveşti mitologice, dar el nu
acoperă nimic altceva decât acel grup de Arhai întârziaţi, care colaborează în
acţiunea lor cu Arhaii normal evoluaţi.
Iată deci că Geneza ne arată că Elohimii au trasat marile
lini conducătoare ale existenţei terestre, dar pentru împlinirea lor şi pentru
acţiuni secundare au dat sarcină Arhailor evoluaţi normal, iar ca elemente
auxiliare li s-au alăturat Arhaii care din spirit de renunţare şi de sacrificiu
au rămas la stadiul saturnian, în tenebre, pentru ca viaţa să poată apărea. Yom
şi lilith reprezintă, deci, să precizăm încă o dată acest lucru, cele două
grupe de Entităţi superioare, dar opuse, care acţionează ca ajutoare ale
Elohimilor şi care ocupă în Ierarhia cerească rangul de Spirite ale timpului,
sau Spirite ale personalităţii ori Arhai. Viaţa pe Pământ se ţese, aşadar,
datorită Spiritelor formei (Exusiai sau Elohimi) şi a Spiritelor personalităţii
(Arhai), cu cele două naturi ale lor, una normal evoluată (yom) şi alta rămasă
în urmă (lilith).
După ce am lămurit acest aspect, mai rămân totuşi şi alte
întrebări care se pot pune, şi mai ales aceasta ne poate veni în primul rând pe
buze: dar celelalte entităţi ale Ierarhiei ce fac? Pe o treaptă sub Spiritele
formei am văzut că se află Spiritele personalităţii, iar sub acestea se găsesc
Arhanghelii sau Spiritele focului. Ştim deja că Arhanghelii au atins gradul de
evoluţie uman în timpul vechiului Soare, după care şi-au continuat evoluţia în
timpul stadiului lunar şi în prezent în existenţa terestră. Aceste înalte
entităţi sunt străns legat de tot ce este de natură solară, tocmai pentru că pe
vechiul Soare şi-au atins treapta de om. Când, pe vechea Lună, s-a simţit
necesitatea să se separe elementul solar de viitorul element terestru (dar care
în acel timp nu se afla decât la un nivel lunar), entităţile care atinseseră
acest grad esenţial al evoluţiei lor pe vechiul Soare au rămas legate, prin
însăşi natura lor, de existenţa solară: Când vechea Lună (care urma să devină
mai târziu Terra) s-a separat de elementul solar, aceste entităţi, Arhanghelii,
nu au rămas pe Lună, ci s-au ataşat de Soare. Şi tocmai aceste entităţi sunt
acelea care au acţionat din afară asupra globului pe care îl părăsiseră.
Ordonatori ai vieţii pe Pământ care fac parte din Ierarhia
Arhailor. Arhaii sau Spiritele timpului îndeplinesc o sarcină inferioară cu o
treaptă celei a Elohimilor. După Arhai vin ordonatorii care reglează, în sânul
activităţii Arhailor, perioade mai mici. Aceştia sunt Arhanghelii. Reţinem deci
că în momentul când Geneza vorbeşte nu numai despre ce se produce în corpul
Pământului, ci şi despre forţele care îşi exercită acţiunea din afară, din
exterior, ea se referă la entităţile care erau deja de mult timp unite cu viaţa
solară, la Arhangheli, care ocupă în Ierarhie un loc imediat sub Arhai. În timp
ce aceştia reprezintă Eonii, Arhanghelii, ca purtători ai luminii care
acţionează în atmosfera Pământului, îi servesc ca auxiliari. Venind din
spaţiile cosmice, acţiunea lor se exercită prin constelaţiile fiinţelor
luminoase care împrejmuiesc Pământul pentru a aduce la împlinire dispoziţiile
şi ordinele Arhailor.
Dacă luăm în considerare modul în care omenirea este
repartizată pe Pământ, vedem că la diverse epoci există un anumit număr de
popoare asupra cărora domneşte un Spirit al timpului care le înglobează pe
toate. Dar, în plus, pe o treaptă ierarhică inferioară cu un grad faţă de acest
Spirit al timpului guvernează Spiritele popoarelor. Şi după cum în spatele
Spiritului timpului se află Arhaii, la fel, în spatele Spiritelor popoarelor se
află Arhanghelii. Geneza face o oarecare aluzie, în sensul că pentru timpurile
când omul încă nu exista în forma actuală aceste Entităţi spirituale erau deja
puteri organizatoare.
Elohimii îşi împlineau acţiunea pentru ca să fie lumină şi
ei înşişi se manifestau prin această lumină. Dar pentru activităţile de o
amploare mai mică care aveau loc în această lumină, ei se slujeau de Arhai, pe
care Geneza îi numeşte „yom“. La rândul lor, li se alătură entităţi care se
interferează în ţesătura vieţii, pentru ca pe lângă activitatea desfăşurată în
lumină să se poată exercita şi aceea a tenebrelor. Alături de „yom“ se afla
„lilith“, cuvânt pe care obişnuit îl traducem prin „noapte“. Dar evoluţia
continuă şi începe să se diferenţieze şi mai mult şi de aceea alte entităţi
sunt chemate să colaboreze.
Dacă încercăm să cuprindem totul într-un tablou, vedem că
Elohimii (Spirite ale formei) se manifestă prin lumină, dar încredinţează
Arhailor (Spirite ale personalităţii) sarcina să regleze jocul de lumină şi
întuneric. Dar ei continuă să modeleze, să diferenţieze existenţa şi cheamă pe
Arhangheli, pentru ca aceştia să regleze activităţile care nu numai că aduc
viaţa, creează viaţa în lumea vegetală, dar fac cu putinţă să apară în fiinţele
vii o viaţă interioară ca reflex al vieţii cosmice. Elohimii conferă
Arhanghelilor misiunea de a face să reverse forţele lor din afară spre Pământ
şi prin aceasta fac ca plantele să apară şi să crească, şi nu numai atât, dar
creează condiţiile pentru ca viaţa animală să apară, viaţă a cărei activitate
interioară produce reprezentări şi senzaţii.
Sursa: Prelucrare dupa:
Rudolf Steiner - MISTERUL BIBLIC AL GENEZEI
München , 21 august1910
