Inainte de a pasi cu inima in adancurile intelesului acestor meleaguri, am patruns cu o copilareasca curiozitate in istoria transmisa de altii, a acestor taine.
Unele legende ne povestesc ca aici, inca din 1541 pe vremea celei de-a doua domnii, aflat in pribegie, Petru Rares (fiu a lui Stefan cel Mare si a Raresoaiei), si-a lasat in aceste locuri sotia, copiii si mare parte din avere. Navala turcilor din acele vremuri nu au reusit sa puna mana pe comoara ascunsa, pentru ca bolovani s-au pravalit peste ei ingropandu-i, lasand in viata familia domneasca, iar pretul platit fiind sigilarea averii in adancurile pamantului. Numele unde s-au ascuns familia domneasca, poarta azi denumirea de Pietrele Doamnei.
Alte legende spun ca, de pe culmile acestor munti, Elena Doamna, sotia lui Petru Rares scruta zarea in asteptarea intoarcerii acasa a dragului ei sot si tata a copiilor lor, iar denumirea vine de la locul in care s-a dus cu privirea pana dincolo de poalele muntilor, cautandu-l.
Pietrele Doamnei, relief ruiniform a Carpatilor Orientali, alcatuit dintr-un ansamblu de calcare mezozoice incrustate de corali si amoniti, structurate in turnuri si inconjurate de grohotisuri variabile (ca rezultat a fragmentarii datorita fenomenului de inghet-dezghet), se afla la o altitudine de 1634 m, cu inaltimi intre 10 si 70 m, situandu-se in rezervatia Rarau, care se intinde pe o suprafata de 890 ha.
Intamplator ... sau nu, ne-am adunat o mana de prieteni destoinici, cu inima mare si suflete deschise de dor de energia locurilor, pornind de dimineata spre tainele acestor plaiuri, sa dam si sa luam ceea ce trebuie.
Nimeni nu stia la ce sa se astepte, ce trebuia sa simta, ce trebuia sa facem, doar intuiam. Ne-am lasat condusi de ghidarea interioara, stiam ca suntem ajutati de prietenii nostri invizibili, ce aveau sa creeze situatia de manifestare a ceea ce aveam de facut.
Conectarea s-a facut si simtit cu mult inainte de a intra in padurea ce ne indreptau pasii catre Manastirea Rarau, spre unde am purces sa ne luam binecuvantare pentru calatorie, iar semnele deschiderii si curatarilor ce s-au facut au fost prezente prin moleseala apasatoare si cascat puternic, semn ca trebuia sa ajungem in curatenie sufleteasca, trupeasca si spirituala, inainte de a ne inchina la icoana facatoare de minuni, protectoare a acestor locuri.
Cu evlavie si umilinta am pasit in curtea manastirii, loc de unde staretul a sigilat in cele trei planuri binecuvantarea prin cuvant cu „Maicuta Domnului sa va insoteasca pretutindeni”. Si Maicuta ne-a insotit de atunci pasii in adancul muntelui, intre Pietrele Doamnei, de unde ne-am incarcat cu energia locului si am primit darurile care ne asteptau, veghind ca fiecare sa primeasca atat cat poate duce, cat avea accept divin si drept sa le foloseasca mai tarziu in misiunea fiecaruia din aceasta intrupare.
Momentul conectarii cu energia locului a fost inaltator si fiecare dintre cei prezenti l-a simtit in felul sau. De sus si de jos, fata-spate, din stanga si din dreapta, ca intr-o cruce tridimensionala, s-au impletit canale de energie care ne-au patruns si incarcat pe fiecare in parte. Ajutoare angelice au vegheat transferul si cu ajutorul Maicii s-au asezat si fixat energiile la locul lor.
Cand echilibrul a fost gata, desprinderea ne-a urcat in spirit mai usori, mai plini de lumina, exprimata prin tacerea intoarcerii, incarcata de puterea inaltatoare pe care o simtea in adancul sufletului fiecare.
Am mai urcat o treapta, am dat si am luat ce trebuia si pentru asta inca multumesc energiilor locului, Cerurilor, Maicii, celor care au facut posibila aceasta lucrare.
Aducatoarea de Lumina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu